Purtat de răsuflarea visului a coborât în zbor porumbelul negru în palma mea.
De ce, cine ştie, dar dimineaţa asta am așteptat-o obosit
De parcă şi eu aş fi zburat cu el, cu aripile grele de plumb
şi am văzut lumea ascunsă după norii aurii.
Dacă mor tânăr, sădeşte-mi pe mormânt numai rozmarin
Să nu dai voie atunci să facă din asta un al treilea act tragic
Să nu-mi ţină discursuri, altuia să-i împletească cunună de lauri
daca mor tânăr oprit din paşi şi vis
O, îmbratisează-mă acum, tare, cum ştii cel mai bine
şi nu mă da păsării negre
Nu, nu-ţi fă probleme o sa treacă imediat
eu sunt doar un pic nebun şi îndrăgostit
În venele mele nordul întunecat e însingurat
Şi eu câteodata nu ştiu ce are
De ce-o ia razna, din fericire țese tristeţe
sufletul meu simplu slav
Mă sperie strălucirea milioanelor de lumini când cerul se aprinde
Unde i-o fi sfarşitul? Pentru cine au săpat aşa un puţ adânc
De ce se întampla toate astea, oare omul rezolvă ceva
sau suntem aici doar pentru echilibru între stele
O, îmbratisează-mă acum, tare, cum ştii cel mai bine
şi nu mă da păsării negre
Nu, nu-ţi fă probleme o sa treacă imediat
eu sunt doar un pic nebun şi îndrăgostit
În venele mele nordul întunecat e însingurat
Şi eu câteodata nu ştiu ce are
De ce-o ia razna, din fericire țese tristeţe
sufletul meu simplu slav