Rătăcind desculţ, fără nicio direcţie,
Încă o noapte de iarnă,
Nu ai minţi niciodată, nu ai plânge niciodată,
Niciodată nu m-ai convinge să nu mai visez,
Şi tot ceea ce râmâne e un vis.
Spune-mi: nu vezi ceea ce nu-i aici,
Când te uiţi în oglindă
Te stingi ca o lumânare ce arde
La mile distanţă,
Ai tot tăiat legăturile,
Renunţând şi pierzând teren.
Şi eu...
Mă-ntreb cine e de vină
În timp ce eu...
Merg somnambul prin ploaie,
E victoria mea tăcută asupra gravitaţiei
Şi eu...
Merg somnambul prin ploaie.
Cer de iarnă îndepărtat şi mare
Acoperindu-ne pe mine şi pe tine
Ca un zid sfărâmicios al camerei de smarald:
Aleea celebrităţilor şi visuri ce se sting,
Iubirea pentru care am muri: împietrit,
Vreau să ştiu dacă un râu îngheţat poate curge.
Şi eu...
Mă-ntreb cine e de vină
În timp ce eu...
Merg somnambul prin ploaie,
E victoria mea tăcută asupra gravitaţiei
Şi eu...
Merg somnambul prin ploaie.
Şi eu...
Mă-ntreb cine e de vină
În timp ce eu...
Merg somnambul prin ploaie,
E victoria mea tăcută asupura gravitaţiei
Şi eu...
Merg somnambul prin ploaie.