Pe pavaje, în pulbere,
Ochii ard de lumină,
Tu îmi vorbești de războiul tău, mândră.
Sub rochia ta alunecă o lamă,
Dar eu te iubesc ca pe-o femeie.
E revolta care înflăcărează sufletul.
Tu, sub vulcanul care se ridică,
Tu privești cum se varsă lacrimi de lavă,
Sângele vitejilor.
Și eu mi-aduc aminte când eram slav.
Varșovia sud-americană,
Sunt cântece care îmi revin în minte,
Ca o amintire prin vene, ce se tot plimbă.
Prin mahala, fără machiaj,
Gherila, astă seară, face ravagii.
Tu îi dai figura ta gravă.
Tu, sub vulcanul care se ridică,
Tu privești cum se varsă lacrimi de lavă,
Sângele vitejilor.
Și eu mi-aduc aminte când eram slav.
Pământuri congelate care-mi îngheață inima,
Până la infernul ardoarei tale.
Violența nu are culoare. Mă tem.
Rebelă și frumoasă din răsputeri,
Tu ești fragilă pe sub piele.
Mesaj de iubire precum o entorsă, o entorsă.
Tu, sub vulcanul care se ridică,
Tu privești cum se varsă lacrimi de lavă,
Sângele vitejilor.
Și eu mi-aduc aminte când eram slav.