Ceaiul abureşte trist pe masă
Un tacâm şervetul îl apasă
N-am nevoie nici de două linguri
Doamne, cina oamenilor singuri
Gust şi eu în clipe lungi de veghe
Noaptea celor fără de pereche
Sună telefonul, casa goală
Doamnă, mă iertaţi, dar e greşeală
R: Vă propun un tratament urgent
Şi s-aveţi încredere, va rog
Când nu e un alt medicament
Luaţi singurătatea ca pe-un drog
Cât de dragă-mi eşti, singurătate
Tu-mi eşti cea mai dragă dintre toate
Lacrimă în ochiul dintre ape
Că nici umbra mea nu mai încape
Tu, singurătatea mea curată
Totu-ncepe cu „a fost odată”
De durerea ta îmi este bine
Nu ştiu ce m-aş face fără tine
Cu tristeţe le trăiesc pe toate
Dar mai dragă-mi eşti, singurătate
Cât de necesară-mi eşti tu mie
Nu te-aş da pe nicio sindrofie
Doar atât din toate mă omoară
Izolarea meselor de seară
Vai, măcar la una dintre cine
Dumnezeu să bea un ceai cu mine