Singur în celulă lyrics

Aici pământul s-a scurtat de-o șchioapă,

Și timpul, scos din lume, e pustiu;

Eu sunt acel ce s-a trezit în groapă,

Și nu-și aduce-aminte c-a fost viu.

Pe fresca plăsmuirilor de-o viață,

Un braț nemilostiv a tras cândva

Nici chipuri, nici culori nu trec prin față,

Doar albul aiurit și mortuar.

Și parc-ating augusta veșnicie,

Zăcând adânc în golul absolut,

O zi se scurge, lungă cât o mie,

Dar câte mii se scurg într-un minut !?

Sărmane suflet meșter pe ruine,

Ce-a mai rămas din tot ce-ai făurit !?

Nu prețuiesc nici cât un mărăcine

Și-atât sunt viu, cât știu că n-am murit.

Nădejdea însăși suptă de-ndoială

O tot ascult și iarăși o desfac

E ca o jerba artificiala

Cu verdele uscat și dat cu lac.

Și parc-ating augusta veșnicie,

Zăcând adânc în golul absolut,

O zi se scurge, lungă cât o mie,

Dar câte mii se scurg într-un minut !?