Aici pământul s-a scurtat de-o șchioapă,
Și timpul, scos din lume, e pustiu;
Eu sunt acel ce s-a trezit în groapă,
Și nu-și aduce-aminte c-a fost viu.
Sărmane suflet meșter pe ruine,
Ce-a mai rămas din tot ce-ai făurit
Nu prețuiește nici cât un mărăcine;
Și-atât sunt viu, cât știu că n-am murit.
Aici pământul s-a scurtat de-o șchioapă,
Și timpul, scos din lume, e pustiu;
Eu sunt acel ce s-a trezit în groapă,
Și nu-și aduce-aminte c-a fost viu.