Синее море [Sinee more] [Romanian translation]

În oameni ”buni” și ”răi”

Ne împart copiii pe toți.

Noi ne jucam de-a pirații feroci

Și de-a marinarii rătăcitori și bravi.

Uitam de orice necaz

Și ne pierdeam în depărtata imensitate,

Și niciodată n-am fi crezut

Că s-ar putea sfârși, că s-ar putea sfârși,

Că s-ar putea sfârși marea albastră.

Tu erai căpitanul nostru,

Diavol al mării într-un tricou ponosit.

Tu conduceai lotca tatălui nostru

Neînfricat, prin valuri turbate.

Aruncându-ți ghiozdanul deoparte,

Tu stăteai urcat pe gard

Și țipai, cu binoclul la ochi:

”E nesfârșită, e nesfârșită,

E nesfârșită marea albastră!”

Dar într-o zi a sosit un vapor,

Nechemat, pe neașteptate,

Și un oarecare Sinbad marinarul

Te-a luat brusc, spre țări depărtate.

La despărțire tu, ca întotdeauna,

Ai zbierat: ”Curând ne vom revedea,

Căci pentru noi niciodată

Nu se sfârșește, nu se sfârșește,

Nu se sfârșește marea albastră.”

Noi am jurat că te vom uita,

O așa trădare nu ți-o puteam ierta.

Dar sirena unui vapor străin

A țâșnit în sus, neliniștitor.

Și apoi a venit o scrisoare,

Ca o durere imensă.

În scrisoare era o revelație:

”Aici se sfârșește, aici se sfârșește,

Aici se sfârșește marea albastră!”

”Aici se sfârșește, aici se sfârșește,

Aici se sfârșește marea albastră!”