Cum să spun că mă rup într-o mie de bucaţi
cand simt colţurile oaselor mele?
Că mi s-au naruit planurile vieţii
acum când totul era perfect!
Şi ceva mai mult decît atât,
Mi-ai spălat creierul, şi îmi vorbeau despre greutatea
trupului meu mic
care a devenit un râu,
trupului meu mic
care a devenit un râu.
Este dificil să deschid ochii
şi o fac puţin cîte puţin
Sperând că incă te gasesc aproape.
Pastrez amintirea ta
ca pe cel mai bun secret.
Cît de dulce a fost să te ţin în interior.
Există o bucată de lumină
în acest întuneric
să-mi dea calm.
Timpul vindecă totul,
Rascoleşte şi calmează,
Timpul vindecă totul,
Rascoleşte şi calmează.
Îmi va rămâne mereu
vocea liniştită a mării,
voi respira din nou ploaia care va cădea
peste acest trup, şi va uda
floarea care creşte în mine,
şi voi râde din nou,
şi în fiecare zi pentru o clipă mă voi gândi din nou la tine.
Vocea liniştită a mării,
voi respir din nou ploaia care va cădea
peste acest trup, şi va uda
floarea care creşte în mine,
şi voi râde din nou,
şi în fiecare zi pentru o clipă ma voi gândi din nou la tine.
Cum să spun că mă rup într-o mie de bucaţi
cand simt colţurile oaselor mele?
Ca mi s-au naruit planurile vieţii
acum când totul era perfect!
Şi ceva mai mult decât atât,
Mi-ai spălat creierul, şi îmi vorbeau despre greutatea
trupului meu mic
care a devenit un râu,
trupului meu mic
care a devenit un râu.
Îmi va rămâne mereu
vocea liniştită a mării,
voi respira din nou ploaia care va cadea
peste acest trup şi va uda
floarea care creşte în mine,
şi voi râde din nou
şi în fiecare zi pentru o clipă mă voi gândi din nou la tine.
vocea liniştită a mării,
voi respir din nou ploaia care va cadea
peste acest trup şi va uda
floarea care creşte în mine,
şi voi râde din nou
şi în fiecare zi pentru o clipă mă voi gândi din nou la tine.