Cum să spun că mă rupe într-o mie
marginile oaselor mele,
ca mi-au căzut schemele vieţii
acum că totul era perfect.
Şi ceva mai mult decît asta,
M-ai spălat creierul şi îmi spuneau despre greutatea
trupului meu mic
care a devenit un rîu,
trupului meu mic
care a devenit un rîu.
Mă costă să deschid ochii
şi îl fac puţin cîte puţin
să nu fie că te mai găsesc aproape.
Pastrez memoria ta
cum secretul cel mai bun
Cît de dulce a fost să te ţin în interior.
Există o bucată de lumină
în acest întuneric
să-mi dea calm.
Timpul linişteşte totul,
Furtuna şi calmul,
Timpul linişteşte totul,
Furtuna şi calmul.
Îmi va rămîne mereu
vocea liniştită a mării,
să respir din nou ploaia care va cadea
deasupra trupului acesta şi va uda
floarea care creşte în mine,
şi să rîd din nou
şi în fiecare zi o clipa şă mă gîndesc la tine din nou.
Îmi va rămîne mereu
vocea liniştită a mării,
să respir din nou ploaia care va cadea
deasupra trupului acesta şi va uda
floarea care creşte în mine,
şi să rîd din nou
şi în fiecare zi o clipa şă mă gîndesc la tine din nou.
Cum să spun că mă rupe într-o mie
marginile oaselor mele,
ca mi-au căzut schemele vieţii
acum că totul era perfect.
Şi ceva mai mult decît asta,
M-ai spălat creierul şi îmi spuneau despre greutatea
trupului meu mic
care a devenit un rîu,
trupului meu mic
care a devenit un rîu.
Îmi va rămîne mereu
vocea liniştită a mării,
să respir din nou ploaia care va cadea
deasupra trupului acesta şi va uda
floarea care creşte în mine,
şi să rîd din nou
şi în fiecare zi o clipa şă mă gîndesc la tine din nou.
Îmi va rămîne mereu
vocea liniştită a mării,
să respir din nou ploaia care va cadea
deasupra trupului acesta şi va uda
floarea care creşte în mine,
şi să rîd din nou
şi în fiecare zi o clipa şă mă gîndesc la tine din nou.