Încet nava ajunge în port
Nu am fost acasă ani de zile
Și văd străzile vechi, străzile înguste
Un sentiment familiar apare în mine.
În aer câțiva pescăruși sunt în mișcare
O femeie pare pierdută în mare
Se uită la mine și nu-mi vine să cred:
Prima mea dragoste, este în fața mea.
Șapte ani, șapte mări ...
Am fost departe de tine,
Am încercat să uit, dar
Te-am iubit, atât de mult.
Șapte ani, șapte mări ...
Nu sunt suficienți pentru noi
Astăzi știu că aparțin, aici
TU, întotdeauna ai știut asta.
Nu te-ai schimbat de atunci
Și încă ești o femeie frumoasă
Aș vrea cu adevărat să te întreb după toți acești ani
Dar din gura mea nu iese nici un sunet.
Dintr-o dată încet, începi să-mi spui
Că nu ai devenit niciodată soția lui
Și te voi lua în brațe, să simt căldura ta
Dragostea adesea merge pe drumuri separate.
Șapte ani, șapte mări ...
Am fost departe de tine,
Am încercat să uit, dar
Te-am iubit atât de mult.
Șapte ani, șapte mări ...
Nu sunt suficienți pentru noi
Astăzi știu că aparțin, aici
TU, întotdeauna ai știut asta,
Astăzi știu că aparțin aici
TU, întotdeauna ai știut asta.