Mâine, dacă eu mor nu mă plângeți. Atunci rămân amintirile
Unui rege ce vă iubește,
Ce s-a devotat trup și suflet în fiecare cântec.
Știu că la funeralul meu probabil îmi vor ajunge și dușmanii,
Dar îi iert
La copacul care dă rod. Pentru că se aruncă multe.
Și iert: dăcă vreo iubită mi-a fost infidelă și m-a înșelat;
Pe cei cărora le-am dat o mână și prin colțuri mi-au greșit;
Până când s-a ascuns de bunul prieten, atât de sinter,
Și pe fratele meu trădător care se vinde pe bani.
Și pe toți romeiștii*
Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc.
E Chichi...
Și în iarna să sune o bachata** de mayimbe.
Și să se verse un chiot de coniac.
Da, domnule!
Băiatului meu îi cer scuze dacă i-am greșit vreodată.
N-am uitat că un bărbat e bărbat dacă respectă femeia.
Surioara și mămica mea știu că eu nu am mințit.
Nu sunt gay, dar invidia este datorată respingerii.
Și pe toți romeiștii
Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc.
Invidiosul inventează zvonul,
Bârfitorul îl împrăștie
Și prostul îl crede.
Reputația mea a fost concepută de acel venini.
Eu nu sunt perfect, dar în dulapul meu nu există secrete.
Poate nu voi spune că merit un gramy dacă nu-l am...
Aparent, nici academia nu mă suportă.
Și dacă eu mor,
Dacă mâine mor...
Ce zeitate mă condamnă sau îmi iartă păcate?
Și deși puțin arogant, ceea ce am, am cu muncă.
Multă lume mă întreabă dacă se va întoarce aventura.
Și eu mereu sunt cel rău, fără să cauzez acea ruptură.
Și pe toți romeiștii
Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc.
Mâine, dacă eu mor nu mă plângeți. Atunci rămân amintirile
Unui rege ce vă iubește,
Ce s-a devotat trup și suflet în fiecare cântec.