Dacă aş fi fost prietena bunului Dumnezeu
Dacă aş fi cunoscut rugăciunile
Dacă aş fi avut sânge albastru,
Abiltatea de a şterge totul şi a o lua de la capăt.
Dacă aş fi fost o regină sau o vrăjitoare
prinţesă, zână sau un mare căpitan
al unui nobil regiment
Dacă aş fi avut pasul unui gigant...
Aş pune cerul în sărăcie*
Toate lacrimile în râu
Şi flori ar creşte acolo de unde însâşi speranţa a zburat.
Aş semăna utopii, să se îndoaie ar fi interzis,
Nu ne-am mai întoarce privirile vreodată.
Dacă aş fi avut mii şi sute
Talentul, forţa sau şarmul
Ale maeştrilor, ale celor puternici
Dacă aş fi avut cheile către sufletele lor
Dacă aş fi ştiut cum să mă înarmez.
În focul unei armate de titani
Aş aprinde flăcările
În visele stinse ale copiilor.
Aş face culori din pedepse
Aş inventa Edenul
Fără noroc, fără stele, cu mai puţin decât nimic.
Dar nu am nimic decât o inimă îmbrăcată în cârpe
Şi două mâini încordate precum nişte nuiele,
O voce pe care vântul o alungă dimineaţa.
Dar dacă mâinile noastre goale se adună
Dacă vocile noastre se unesc
Ce ierni ne-ar putea împiedica?
O lume puternică, un pământ de suflete pereche*
Ne vom ridica din această cenuşă.
Puţin cu puţin, firmitură cu firmitură
Picătură cu picătură şi inimă cu inimă.
Puţin cu puţin, firmitură cu firmitură
Picătură cu picătură şi inimă cu inimă.