Am strâns hainele pe care le doreai atâta
Le-am luat de pe fotoliu şi le-am pus în dulap
Şi cămaşa veche care-mi plăcea atât de mult
Dar ție nu, aşa că n-am mai purtat-o.
Am pus trandafiri albi aşa cum obişnuiai tu
Pe masa veche de lângă fereastra cea mare
Şi în rama foto am pus fotografia
În care mă sărutai gingaş lângă mare
Dacă nu e prea târziu să-ți ofer tot ceea ce nu am ştiut
Dacă nu e prea târziu să repar lucrurile pe care le-am făcut greşit
Dacă nu e prea târziu să fiu iar omul pe care-l alegi
Şi să am grijă de sufletul tău aşa cum meritai, îți cer doar încă o şansă.
Şi acum că patul a devenit uriaş
Şi acum că sunt prea multe ceşti de cafea
Şi acum că mâinile mele se joacă când te așteaptă
Îmbrățişând tot ceea ce s-a dus
Acum că cerşesc săruturi pe chipul tău
Acum că nu mai am nimic de pierdut
Şi acum deja sătul să fiu un laş
În fiecare duminică seară, femeie...
Dacă nu e prea târziu să-ți ofer tot ceea ce nu am ştiut
Dacă nu e prea târziu să repar lucrurile pe care le-am făcut greşit
Dacă nu e prea târziu să fiu iar omul pe care-l alegi
Şi să am grijă de sufletul tău aşa cum meritai, îți cer doar încă o şansă.
Dacă nu e prea târziu să-ți ofer tot ceea ce nu am ştiut
Dacă nu e prea târziu să repar lucrurile pe care le-am făcut greşit
Dacă nu e prea târziu să fiu iar omul pe care-l alegi
Şi să am grijă de sufletul tău aşa cum meritai, îți cer doar încă o şansă
Încă o şansă
Încă o şansă