Arată-mi locul, unde dorești să meargă sclavul tău
Arată-mi locul, l-am uitat, nu-l mai știu
Arată-mi locul unde să-mi aplec capul
Arată-mi locul, unde dorești să meargă sclavul tău.
Arată-mi locul, ajută-mă să rostogolesc piatra
Arată-mi locul, nu o pot muta singur
Arată-mi locul în care cuvântul a devenit un om
Arată-mi locul de unde începe suferința.
Necazurile au venit, am salvat ce am putut salva
Un fir de lumină, o particulă, o undă
Dar erau lanțuri, așa că m-am purtat cum se cuvine
Erau lanțuri, așa că am iubit ca un sclav
Arată-mi locul, unde dorești să meargă sclavul tău
Arată-mi locul, l-am uitat, nu-l mai știu
Arată-mi locul unde să-mi aplec capul
Arată-mi locul, unde dorești să meargă sclavul tău.
Necazurile au venit, am salvat ce am putut salva
O fărâmă de lumină, o moleculă deoparte...
Dar erau lanțuri, așa că m-am purtat cum se cuvine
Erau lanțuri, așa că te-am iubit ca un sclav.
Arată-mi locul,
Arată-mi locul,
Arată-mi locul...
Arată-mi locul, ajută-mă să rostogolesc piatra
Arată-mi locul, nu o pot muta singur
Arată-mi locul în care cuvântul a devenit un om
Arată-mi locul de unde începe suferința.