Zilele verii sunt duse prea devreme
Tu joci la risc ( într-o încercare finală )
Şi pierzi pe de-a întregul,
Încât acum eşti lăsat să înfrunţi tristeţea
Camerei goale ce odată mirosea încântător
De la toate florile culese de tine, numai dacă...
Ai ştiut motivul.
De ce a trebuit să fie, fiecare, singur?
A fost doar momentul oportun?
Acum toamna e aici din nou,
Nu poţi să te mai dai bătut
Totul s-a terminat.
Când ninsorile sosesc prăvălindu-se,
Petreci de asemenea cu vreo nouă iubită...
Te vei gândi de câte ori mi-ai spus,
Că ai ştiut motivul.
De ce trebuia să fie, fiecare, singur?
A fost doar momentul oportun.
"Ai pierdut iubirea...
Noua iubire...
Iubirea de-o vară,
O licărire de speranţă
Şi asupra dimineţii...
Dar n-o pot uita pe aceea
În care ai pierdut
Jocul la risc.
Pierdut pe de-a întregul."