Nu e ușor de spus
Că în cele mai multe zile nu mă recunosc
Că acești pantofi și acest șorț
Că locul acela și clienții
Au luat de la mine mai mult decât le-am dat eu
Nu e ușor să știu
Că nu mai sunt deloc cum obișnuiam să fiu
Chiar dacă este adevărat
Că nu am fost niciodată în centrul atenției
Cu toate astea încă îmi amintesc fata aceea
Este imperfectă dar se străduiește
Este bună dar minte
Este dură cu ea însăși
Este rănită, dar nu va cere ajutor
Este împrăștiată dar este bună la suflet
Este mai mult singuratică
Este toate astea la un loc
Și totul copt într-o frumoasă plăcintă
S-a dus, dar obișnuia să fie a mea
Nu este ceea ce am cerut
Uneori viața se strecoară prin ușa din dos
Și te face ceea ce ești
Și te face să crezi că totul este adevărat
Și acum te am pe tine
Și tu nu ești ceea ce am cerut
Dacă sunt sinceră, știu că aș da totul înapoi
Pentru șansa de a o lua de la capăt
Și să rescriu un sfârșit sau două
Pentru fata pe care o știam
Care va fi destul de nesăbuită
Care va fi rănită dar
Care învață cum să devină mai puternică când e rănită
Și e folosită de un bărbat care nu poate iubi
Și apoi ea va rămâne blocată și va fi speriată
De viața care e înăuntrul ei
Devenind mai puternică pe zi ce trece
Până când îi reamintește
Să lupte măcar puțin
Să readucă focul din ochii ei
Care lipsește dar obișnuia să fie al meu
Obișnuia să fie a mea
Este împrăștiată dar este bună la suflet
Este mai mult singuratică
Este toate astea la un loc și totul copt într-o frumoasă plăcintă
S-a dus, dar obișnuia să fie a mea