Umbra a mii de chipuri ţi se rásucesc în minte,
locuri şi nume uitate, niciodatá lásate în urmá cu adevárat.
E un miraj ce cautá un adápost de ploaie,
sau încá o discutie cu tine însuti, din nou.
Umbrele nu aratá cu degetul la lucrurile pe care le spunem sau facem,
tácute se aseazá lângá tine oriunde ai fugi.
Împártáșeşti fiecare bucurie sau furtuná, fiecare râs sau disperare,
cu care îndrázneşti sá te confrunţi în fiecere moment.
Te predai dulcelui trecut pe care nu l-ai inteles,
cuceritá de sfirsitul nopţii ce te îmbráţişeazá cu mâinile
tremurânde.
Dintr-o carte în cádere, frunza de trifoi uscatá ce marcheazá acele zile, care sau terminat cu mult timp în urmă.
Micile mulțumiri de cele mai multe ori sunt sortite sá lase în urmá doar goliciune,
cuvitele dulci şi emoţiile simple nu au fost dorinţa ta...
Ieri e atât de departe iar mâine fuge în necunoscut,
poţi citi linia sfirşitului de pe mâna ta.
Ambele capete ale lumânárii aprinse strálucesc intens pentru o vreme,
resentimente din viațá reflectá zâmbetul táu.
Umbrele nu aratá cu degetul la lucrurile pe care le spunem sau facem,
tácute se aşeazá lângá tine oriunde ai fugi.
Împártáșesti fiecare bucurie sau furtuná, fiecare râs sau disperare,
cu care îndrázneşti sá te confrunţi în fiecere moment.