Poate c-o fi
acest aer de septembrie,
sau doar faptul că
totul se schimbă mereu.
Vara se duce
și apoi fiecare zi moare
și dispare,
luându-mi bucuria cu ea.
Poate c-o fi
acest aer de septembrie,
sau doar faptul că
ai vrea să visezi veșnic.
Dar atunci de ce
dintr-o dată totul nu este ușor?
Mă întreb dacă
ceva rămâne sau totul dispare...
Precum golurile pe care le marcam
contra unei porți de lemn,
cu genunchi zdreliți:
cu exteriorul...gol...
Ca și cum mor de sete
după o cursă estivală,
dar nu mai am bicla mea
de cross!
Așadar încălzește, iubire,
acest copil care tremură,
care vrea toată dragostea
de pe lume.
Poate c-o fi
acest aer de septembrie,
sau doar faptul că
m-am făcut mare.
Ia te uită,
îmi vine să râd: două lacrimi!
Dar atunci de ce
dintr-o dată totul nu este ușor?
Precum golurile pe care le marcam
contra unei porți de lemn,
cu brațele ridicate,
marcând gol...
Și mama mea, care mă cheamă,
căci e deja gata cina,
dar eu mai vreau să mă joc
un pic!
Așadar salvează, iubire,
acest copil care tremură,
care vrea toată dragostea
de pe lume...
Ca și cum mor de sete
după o cursă estivală...
Ca și cum aștept Crăciunul
și apoi bulgării de zăpadă...
Ca și cum aștept Crăciunul...