Stai la capătul vieții,
Între viață și moarte,
În locul în care se sfârșesc lacrimile,
Stai nehotărât,
Privirile tale erau mereu însorite,
Când te uitai, înfloreau florile,
Acum, ai luat noaptea lângă tine
Și aștepți în tăcere,
Aș fi vrut să-mi auzi vocea,
Aș fi vrut să-ți povestesc
Toate cele întâmplate,
Aș fi vrut să mi se bată la ușă
Și să fii tu,
Întâi, zâmbește,
Ca în fiecare zi,
Și la o cafea, ca să-ți treacă oboseala,
Ți-aș fi zis să-mi povestești totul...
Stai la capătul vieții,
Între viață și moarte,
În locul în care se sfârșesc lacrimile,
Stai nehotărât,
Acuarelele tale și peretele bleumarin,
Notițele tale în calendar, carțile prăfuite,
Parcă nu le recunoști,
Aștepți în tăcere...
Aș fi vrut să-mi auzi vocea,
Aș fi vrut să-ți povestesc
Toate cele întâmplate,
Aș fi vrut să mi se bată la ușă
Și să fii tu,
Întâi, zâmbește,
Ca în fiecare zi,
Și la o cafea, ca să-ți treacă oboseala,
Ți-aș fi zis să-mi povestești totul...