Sesimi Duy İsterdim [Romanian translation]

Stai la capătul vieții,

Între viață și moarte,

În locul în care se sfârșesc lacrimile,

Stai nehotărât,

Privirile tale erau mereu însorite,

Când te uitai, înfloreau florile,

Acum, ai luat noaptea lângă tine

Și aștepți în tăcere,

Aș fi vrut să-mi auzi vocea,

Aș fi vrut să-ți povestesc

Toate cele întâmplate,

Aș fi vrut să mi se bată la ușă

Și să fii tu,

Întâi, zâmbește,

Ca în fiecare zi,

Și la o cafea, ca să-ți treacă oboseala,

Ți-aș fi zis să-mi povestești totul...

Stai la capătul vieții,

Între viață și moarte,

În locul în care se sfârșesc lacrimile,

Stai nehotărât,

Acuarelele tale și peretele bleumarin,

Notițele tale în calendar, carțile prăfuite,

Parcă nu le recunoști,

Aștepți în tăcere...

Aș fi vrut să-mi auzi vocea,

Aș fi vrut să-ți povestesc

Toate cele întâmplate,

Aș fi vrut să mi se bată la ușă

Și să fii tu,

Întâi, zâmbește,

Ca în fiecare zi,

Și la o cafea, ca să-ți treacă oboseala,

Ți-aș fi zis să-mi povestești totul...