Nicicând sfârșitul verii n-a părut atât de frumos!
Viile anului vor avea struguri frumoși.
Vedem cum se adună deja rândunelele,
Dar trebuie să ne despărțim, chiar dacă ne-am iubit mult.
Ce vreme minunată pentru a ne spune rămas bun,
Ce seară minunată pentru a ne juca cu cei 20 de ani,
De parcă ar fi fum de țigară!
Iubirea se duce, inima mea se oprește.
Ce vreme minunată pentru a ne spune rămas bun,
Ce seară minunată pentru a ne juca cu cei 20 de ani!
Florile poartă deja culori de septembrie,
Și putem auzi, din depărtare, sunetul vapoarelor.
Frumos timp pentru o tristețe, cu care vremea asta colorează umbra!
Rămân la chei, iubirea mea. Pe curând!
Ce vreme minunată pentru a ne spune rămas bun,
Ce seară minunată pentru a ne juca cu cei 20 de ani,
De parcă ar fi fum de țigară!
Iubirea se va-ntoarce, poate, la noi,
Poate într-o seară, la început de primăvară.
Ah, ce vreme minunată, vremea revederii!
Nicicând florile de mai nu vor părea mai frumoase,
Viile anului vor avea struguri frumoși,
Când tu vei reveni la mine, odată cu rândunelele,
Căci tu vei reveni la mine, iubirea mea, pe mâine...