Fiecare minut, fiecare secundă fără tine...
Ce greu este, ce încet trece!
Însa, când eram împreună, timpul curgea ca apa.
Nu aveam suficientă putere în fața timpului. Ce a fost agitația asta?
La ce folos să dai întreaga lume, dacă tu nu ești?
La ce folos toate drumurile, dacă nu te aduc pe tine?
La ce folos să dormi lânga mine, dacă nu mă iubești?
La ce folos ziua, dacă soarele a rămas la tine?
Când te-am pierdut pe tine am văzut...
Vara care face privighetoarea să tacă îmi pălește și mie zâmbetul
Când te-am pierdut pe tine am văzut...
Ce durere mare! Am murit, am murit...
Fără tine sunt ca fiecare loc, ca fiecare stradă străină,
Pustie dacă e abandonată.
Omul înțelege când rămâne singur,
Că buzele-i sunt pecetluite și nu poate spune un cuvânt.
La ce folos să dai întreaga lume, dacă tu nu ești?
La ce folos toate drumurile, dacă nu te aduc pe tine?
La ce folos să dormi lânga mine, dacă nu mă iubești?
La ce folos ziua, dacă soarele a rămas la tine?
Când te-am pierdut pe tine am văzut...
Vara care face privighetoarea să tacă îmi pălește și mie zâmbetul
Când te-am pierdut pe tine am văzut...
Ce durere mare! Am murit, am murit...
Când te-am pierdut pe tine am văzut...
Vara care face privighetoarea să tacă îmi pălește și mie zâmbetul
Când te-am pierdut pe tine am văzut...
De acum m-am întunecat, soarele meu s-a stins.
Când te-am pierdut pe tine am văzut...
Vara care face privighetoarea să tacă îmi pălește și mie zâmbetul
Când te-am pierdut pe tine am văzut...
Ce durere mare! Am murit, am murit...