Necunoscându-mi dușmanii, neiubindu-i pe alții,
Cea din inima mea am putut fi eu însămi.
Ochii întredeschiși, poate chiar îndrăgostită,
Lumina mea interioară ar fi fost problema ta.
Pleacă, haide pleacă, pleacă din nou,
Nu pleca din nou!
Privește și află, află ca să pleci,
Nu pleca din nou!
Când îmi era teamă de mine însămi,
Mâinile îmi tremurau.
Când am vrut să trăiesc zilele de mâine cu tine, nu puteam vedea.
Cunoscându-ți sufletul,
Mereu am rămas în afara lui.
Când am vrut să trăiesc zilele de mâine cu tine, nu știam
Că tu erai dușmanul meu.
Pe măsură ce timpul trece, sunt mai închisă pentru lumea exterioară,
Un timp îndelungat am fost rușinată de mine însămi,
Tu erai dușmanul meu.
Neștiind de omenie, nespunând niciodată advărul,
Doar așteptând, vei găsi o vină.
Ochii tăi sunt larg deschiși, îndrăgostit de tine însuți,
Lumina mea interioară ar fi fost problema ta...