Sen [Romanian translation]

Of, din nou, la lăsarea serii, mi-ai apărut în minte,

Deopotrivă cu apusul, cum se poate asta?

Presupun că sunt lucruri care s-au adunat în sufletul meu,

Uite cum ți-ai eliberat mândria pe străzi.

Tu

Mereu îți acoperi greșelile,

Nu poți avea încredere nici în tine însăți,

Crezi că toată lumea e ca tine, au dreptate, toți au dreptate.

Tu

Toți care te aprobă au dreptate,

Dar cea e mai mare dojană e asunsă în sufletul meu,

Așteaptă, iți voi arăta totul, te voi copleși.