Toți au atâta istorie,
Atâtea chipuri în memorie,
Atât din toate, atât din nimic,
Cuvintele atâtor oameni,
Atât de mult negru, atât de multă culoare,
Atâta enervare, atâta iubire,
Atâta nonsens, atâtea pasiuni,
Atâta tăcere, atâtea cântece!
Și tu atât de prezent,
Atât de singur în mintea mea,
Tu, cel ce mereu mă vei iubi,
Tu, cel ce juri și jur și eu,
Și tu, iubirea mea,
Atât de sigur și atât de frumos!
Și tu vei deveni
Ca un vechi refren,
Pe care nimeni nu-l mai cântă,
Ca un vechi refren,
Pe care nimeni nu-l mai cântă.
Și tu atât de prezent -mereu,
Atât de singur în mintea mea - mereu,
Tu, cel ce mereu mă vei iubi- mereu,
Tu, cel ce juri și jur și eu -mereu,
Și tu, iubirea mea, mereu,
Atât de sigur și atât de frumos!
Și tu vei deveni
Ca un vechi refren,
Pe care nimeni nu-l mai cântă,
Ca un vechi refren,
Pe care nimeni nu-l mai cântă.
Toți au atâta istorie,
Atâtea chipuri în memorie,
Atât din toate, atât din nimic,
Cuvintele atâtor oameni...
Și tu atât de prezent,
Atât de singur în mintea mea,
Tu, cel ce mereu mă vei iubi,
Tu, cel ce juri și jur și eu,
Și tu, iubirea mea,
Atât de sigur și atât de frumos!
Și tu vei deveni
Ca un vechi refren,
Pe care nimeni nu-l mai cântă,
Ca un vechi refren,
Pe care nimeni nu-l mai cântă...