Iubire, nu mă întreba pricina
Patimii ce mă frământă,
Adevărata pasiune nu are raţiune,
Nu-i căutare,
E mâhnirea, e fericirea ce vine
În orice moment.
De ce tu mi-a plăcut, nu știu!
Nimic ce faci nu am nevoie!
De iubirea se pierde,
Ce vină să am eu,
Că te iubesc în acest fel?
Iubirea nu ascultă porunca nimănui,
Ea vine pe furiș.
Doar, știu, că îndată ce te-am zărit,
Te-am ațintit și m-am blocat.
În astă lume nimeni nu știe
A iubirii natură!
Nimeni nu știe unde stă norocul,
Nici să-și prevestească chinul!
Iar iubirea, când vine,
Nici noi nu o prea ştim,
Doar soarta-i cea ce ne-o aduce.
Iar iubirea, când vine
Nici noi nu o prea ştim,
Doar soarta-i cea care-o aduce.