Nu vreau să văd şi nu vreau s-aud
Umbra liliacului ce soseşte,
Te rog, nu mă elibera când mă vezi căzând
Pe tărâmurile ce gem ale morţii.
Îmi voi abandona inima în mâinile tale
Îmi vei spune peste puţin timp „Ne vedem în curând” ?
Când privirea mi se va înceţoşa, te rog, oferă-mi zâmbetul tău
Şi chiar şi nopţile întunecate sfârşesc în răsărit,
Vei avea timp să plângi când voi fi dus.
Devorează-mă şi umple-mi inima de curaj,
Dă-mi aripi şi ascunde cicatricea,
Smulge-mi plămânii şi ucide-mi febra,
Adu-mă înapoi către tărămurile ispititoare ale iubirii!
Îmi voi abandona inima în mâinile tale.
Îmi vei spune peste puţin timp „Ne vedem în curând” ?
Când privirea mi se va înceţoşa, te rog, oferă-mi zâmbetul tău
Şi chiar şi nopţile întunecate sfârşesc în răsărit,
Vei avea timp să plângi când voi fi dus.
Asta nu-i adio, asta e doar „rămas-bun”,
Când buzele mi se vor usca, te rog, sărută-mă de noapte bună
Dar până şi cele mai luminoase zile încep cu răsăritul,
Vei avea timp să plângi când voi fi dus.
Toate chipurile fericite şi amintirile mă ucid
Şi deja visez
Te rog, spune-mi că doar dorm.
Închide cercul, pune-i capăt,
Începe metamorfoza,
Te rog, ţine-ţi promisiunea şi lasă-mă să renunţ
La metanoia şi la tărâmurile ce râd ale urii.
Îmi vei spune peste puţin timp „Ne vedem în curând” ?
Când privirea mi se va înceţoşa, te rog, oferă-mi zâmbetul tău
Şi chiar şi nopţile întunecate sfârşesc în răsărit,
Vei avea timp să plângi când voi fi dus.
Asta nu-i adio, asta e doar „rămas-bun”,
Când buzele mi se vor usca te rog sărută-mă de noapte bună
Dar până şi cele mai luminoase zile încep cu răsăritul,
Vei avea timp să plângi când voi fi dus.