De-ar fi de ajuns un cântec frumos
să facă să plouă cu iubire,
s-ar putea cânta de un milion,
de un milion de ori.
(De) ar fi de ajuns, (de) ar fi de ajuns,
N-ar mai fi nevoie să învățăm
să iubim mai mult.
De-ar fi de ajuns un cântec adevărat
pentru a-i convinge pe ceilalți,
l-am putea cânta mai tare,
având în vedere că sunt și alte cântece.
Poate astfel, poate astfel
n-ar mai fi nevoie să luptăm
pentru a ne face ascultați.
De-ar fi de ajuns un cântec bun
ca să dăm o mână de ajutor,
l-am putea găsi în inimă,
fără să mergem prea departe.
Ar fi îndeajuns, ar fi îndeajuns,
n-ar mai fi nevoie
să cerem milă...
Dedicat tuturor celor care
rătăcesc pe alt drum,
dedicat tuturor celor care
nu au avut niciodată nimic
și sunt dintotdeauna lăsați în afară,
dedicat tuturor celor care
așteaptă mereu,
dedicat tuturor celor care
rămân niște visători
și rămân, astfel, și mai însingurați.
De-ar ajunge un mare cântec
pentru a vorbi despre pace,
l-am putea striga pe nume
alăturându-i o voce,
iar apoi o alta, iar apoi o alta
până devine o singură culoare,
mai vie decât oricând.
Dedicat tuturor celor care rătăcesc pe alt drum,
dedicat tuturor celor care au încercat să creeze
un cântec pentru o schimbare
Dedicat tuturor celor care
așteaptă mereu,
dedicat tuturor celor care
s-au ridicat odată cu vântul,
care au păstrat timpul înlăuntrul lor...
cu toate înțelesurile,
care au crezut, au căutat și au vrut
să fie așa, să fie așa...
au crezut, au căutat și au vrut
să fie așa...