Scrisoare de bun-rămas [English translation]

Iubito, câtă lume între noi,

Numărători de ploi din doi în doi

Şi dintr-un ochi de dor necunoscut

Câte zăpezi pe buze ne-au crescut,

Ascultă-mă şi lasă-mă să strig,

Mi-e frică de-ntâmplare şi mi-e frig

Şi nu mai vreau să ştiu pân’ la sfârşit

Cine-a iubit frumos, cine-a greşit,

Cine-a iubit, cine-a greşit.

Cine-a făcut spre noapte primul pas,

Cine-a plecat din joc, cine-a rămas,

Cine şi-a smuls pereţii rând pe rând,

Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând,

Cine-a pierdut şi cine-a câştigat,

De toate-nlănţuit sau dezlegat,

Cine-a crezut mai mult în celălalt

Sub cerul prea străin sau prea înalt,

Sub cerul prea străin şi înalt.

Iubito, câtă lume între noi,

Numărători de ploi din doi în doi

Şi dintr-un ochi de dor necunoscut

Câte zăpezi pe buze ne-au crescut,

Când am să uit cum sună glasul tău

Decât tăcerea ce-mi va fi mai rău

Şi cum să pot sub stele înnopta

Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta,

Nu simt ce-nseamnă umbra ta.

Iubito, câtă lume între noi,

Numărători de ploi din doi în doi

Şi dintr-un ochi de dor necunoscut

Câte zăpezi pe buze ne-au crescut,

Ascultă-mă şi lasă-mă să strig,

Mi-e frică de-ntâmplare şi mi-e frig

Şi nu mai vreau să ştiu pân’ la sfârşit

Cine-a iubit frumos, cine-a greşit

Cine-a iubit, cine-a greşit,

Numărători de ploi din doi în doi,

Iubito, câtă lume între noi!