Numeri ferit lucrurile care nu au mers cum ai vrut
Temându-te mereu şi singur de a apărea mai rău
De cel ce știi real că eşti
Numeri precis pentru a ți aminti câte priviri ai
evitat
Şi câte cuvintele pe care nu le-ai pronunțat Pentru a nu risca să să te induci în eroare. Casa, toată ziua,
Plimbarea pe care ai făcut-o ca să te simți mai sigur
Mai aproape de tine însuţi, dar nu ajunge, nu ajunge niciodată.
Aluneci din nou
Și încă ca și cum tu ai fi o dimineața
De îmbrăcat și învelit
Ca să nu te rușinezi
Aluneci din nou și încă
Ca și cum nu ai aștepta altceva
Decât să surprinzi fețele
Distrate și prea absente
Ca să înțeleagă tăcerile tale
Este o lume de intenții
În spatele ochilor transparenți
Pe care îi închizi un pic
Te întorci să asculți monedele curajului absent
Care aduc într-o clipă
Privirea ta mai joasă
Și gândurile tale invizibile
Te întorci să numeri zilele
Care știai că nu știu să te aștepte
Ai închis prea multe uși
Ca să poți să le redeschizi
Trebuie să îmbrățișezi
Ceea ce nu mai ai
Casa, hainele, petrecerea
Și zâmbetul tău
Ținut și după explodat
Ca să îți vrea mai puțin rău
Dar nu ajunge, nu ajunge niciodată
Aluneci din nou
Și încă ca și cum tu ai fi o dimineața
De îmbrăcat și învelit
Ca să nu te rușinezi
Aluneci din nou și încă
Ca și cum nu ai aștepta altceva
Decât să surprinzi fețele
Distrate și prea absente
Ca să înțeleagă tăcerile tale
Este o lume de intenții
În spatele ochilor transparenți
Pe care îi închizi un pic
Și nu vrei nicio eroare
Dar vrei să trăiești
Pentru că cine nu trăiește lasă
Semnul celei mai mari erori.
Aluneci din nou
Și încă ca și cum tu ai fi o dimineața
De îmbrăcat și învelit
Ca să nu te rușinezi
Aluneci din nou și încă
Ca și cum nu ai aștepta altceva
Decât să surprinzi fețele
Distrate și prea absente
Ca să înțeleagă tăcerile tale
Este o lume de intenții
În spatele ochilor transparenți
Pe care îi închizi un pic.
Pe care îi închizi un pic.
Pe care îi închizi.