Într-o zi el îmi urmărea
Apele în care mă scăldam.
Întâmpinându-l el fugi.
Şi în altă zi făcu tot aşa.
L-am zărit de la mansarda
Lucarnei în care stau,
Prin muşcatele roşcate
Colorate mai aprins.
Un timp nu l-am mai văzut,
Nici privirea lui văpaie,
Trecu timpul şi am aflat
Că el locuia la Alfama.
Într-o noapte, făr’să cuget,
Mi-am pus şalul şi năframa
Şi-am plecat în căutarea
Celui care-mi dispăruse.
Am stat şi eu unde el stătea,
Am dormit şi eu unde el dormea,
Era evidentă dinăuntru şi dinafară
Fericirea mea imensă.