Erau ca două picături de apă.
Au fost separate la naștere.
Luna a crescut fiind milionară,
Sara nu avea nici ce mânca.
Luna mereu la școli cu plată
În timp ce Sara a trebuit repede să se întrețină.
Și în timp ce una spăla chiuvete,
Cealaltă cumpăra genți de Channel.
Sara cu mari eforturi,
Trecea prin dure încercări
Să ia cursuri de infirmierie,
În timp ce Luna și excesurile sale,
Termina cu oasele ei
Mereu la comisariat.
Ce capricios e destinul!
Luna a avut un accident
Și a ajuns în spitalul
Unde Sara în urmă cu câteva zile
Începuse să lucreze.
Brusc, când Sara
Împingea de targă,
Și-a dat seama că era lafel
Ca acea fată însângerată.
A dus-o până în sala de operație,
Dar nu a mai putut merge.
Și plângând, a ieșit pur și simplu,
Începând să investigheze.
Efectiv erau surori,
Mama Lunei a confirmat,
Că în ziua în care s-au dus s-o caute
Au trebuit să aleagă între două.
„Luna e foarte grav și necisită
Urgent un transplant de inimă.”
Când Sara a aflat vestea
Ceva în capul său s-a rupt.
Sara e singură în casa ei
În timp ce se gândește la golul
Pe care la simțit mereu.
Și deși nu o cunoștea,
Începu să scrie scrisoarea
Pe care a găsit-o poliția.
„Pentru draga mea soră,
Deși gândești că sunt nebună,
Eu chiar îmi amintesc de tine.
Din burta mamei,
Nu am mai putut să-ți stau alături.
Dacă citești scrisoarea asta
Înseamnă că totul a ieșit bine,
Și după atâta timp
Suntem împreună din nou.
Ai grijă de noi, surioară!
Eu mereu am vrut să mor,
Când aș fi fost bătrânică,
Dar și când m-am născut alături de tine.”
SaraLuna, SaraLuna, SaraLuna...
Luna deja se recuperează.
Părinții săi decid că deja e
Ora să-i povestească cine i-a dat
Ce bate sup pielea ei.
Dar nu-și găsesc bine cuvintele,
Se privesc unul pe celălalt și cu teamă,
Decid să-i arate scrisoarea
Pe care a scris-o Sara înainte să moară.
Dar care le-a fost surpriza?
Când Luna zise:
„Nu trebuie să-mi povestiți nimic,
Pentru că vorbele sunt de prisos.
Știu că inima mi-a dat-o
Sora mea Sara”.