Am coborât din tren.
Paris, revărsarea zorilor,
Fără tine.
Iar în acea dimineață ignoram,
Doamne, că viața mea a început fără tine.
O vrăjitoare, am devenit nebună.
O viperă, am muscat din măr fără tine.
Fără tine.
Trebuie să mă obișnuiesc. Am pe umerii mei
Un buldozer și rolul personajului negativ,
Fără tine.
Fără tine.
Iar noaptea s-a lăsat,
Ca să nu mai plângă nicodată.
Vânez două sau trei perechi de brațe,
Să mă pot refugia acolo,
Doar pentru un sărut,
Ca să nu mă mai văd niciodată
Fără tine.
Fără tine.
Fără tine.
Zilele sunt toate la fel.
Am inima în carantină
Fără tine.
Parisul nu mai vrea să spună nimic,
Dacă trebuie să-l cuceresc
Fără tine.
Cântece de război am compus apoi,
Iar în aerele mele te nimicesc în proză.
Fără tine.
Fără tine.
Nu-mi pasă de bere, nu-mi pasă de ciroză,
Un ultim pahar, o ultimă doză
Fără tine.
Fără tine.
Iar noaptea s-a lăsat,
Ca să nu mai plângă nicodată.
Vânez două sau trei perechi de brațe,
Să mă pot refugia acolo,
Doar pentru un sărut,
Ca să nu mă mai văd niciodată
Fără tine.
Fără tine.
Fără tine.
Fără tine.