Astăzi voi scrie un cântec trist
O să-l fac foarte lung
Pentru ca toată lumea să vadă
Cât de nefericită sunt.
Mi-aş dori să nu tot greşesc mereu
Mi-aş dori să nu fie mereu vina mea
Dar degetul cu care arăţi la mine
M-a doborât în genunchi la pământ
Şi tot ce trebuie să ştii e că
Îmi pare rău că nu-mi stă în fire
Maturitate-iată ce-mi lipseşte
Aşa că nu, nu-mi da drumul
Doar spune-mi că maturizarea se întîmplă treptat.
Mă întreb ce ar spune mama şi tata
dacă le-aş spune că plâng zi de zi
Dar trăind aşa departe e deja suficient de greu.
Mi-aş dori să nu îmi fie mereu frig
Mi-aş dori să nu fiu mereu singură
Când se termină petrecerea,
Cum o să ajung acasă?
Şi tot ce trebuie să ştii e că
Îmi pare rău că nu-mi stă în fire
Maturitate-iată ce-mi lipseşte
Aşa că nu, nu-mi da drumul
Doar spune-mi că maturizarea întîmplă treptat.
Dacă toate legile sunt făcute pentru a fi încălcate,
şi tu ai jurat că-mi eşti prieten
Acum trebuie s-o iau de la început
Deşi altcineva o să-ţi ia locul
mi-e frică că nu o să pot salva
acele bucăţele de dragoste ce am făcut
Îmi pare rău că nu-mi stă în fire
Maturitate-iată ce-mi lipseşte
Aşa că nu, nu-mi da drumul
Doar lasă-mă să ştiu că pot să ma-mpiedic şi să cad
Şi nu o să-mi dai drumu
Doar spune-mi că maturizarea întîmplă treptat.
Îmi pare rău că
nu-mi stă în fire
Maturitate-iată ce-mi lipseşte
Aşa că nu, nu-mi da drumul
Doar spune-mi că maturizarea întîmplă treptat.