Doar pentru că sunt prăbușită acum,
Nu-ți lepăda stima pentru mine,
Că nici ciuturile de moară,
Când tânguiesc,
Nu sunt mereu deasupra.
Nimeni nu poate râde de noi
Când neșansa ne lovește,
Căci, dacă Domnul nu ne ajută,
Nici roata nu se mai învârte,
Ci doar roata nenorocului.
Cine știe
Când ursita îi e bună sau rea?
Cine știe
Ce mâinele aduce?
Brusc se destramă
O viață vrednică și bună,
Nimeni nu știe, când se naște,
pentru ce se naște cineva.
Trebuie să fie tare,
Puternic și neînfricat,
Căci într-adevăr, norocul,
Ca și moartea,
Vine oricum, degrabă sau târziu.
Nimeni nu scapă de a sa soartă,
Nici să se apere de ce-i e scris,
Doar printr-o grație divină
Ceea ce mic a fost născut
Va avea o mare soartă.