Sărută-mă, păstrează taina clipei și sărută-mă,
Cu brațele tăcerii pe obrazul meu alunecând.
Sărută-mă, cu setea cea cu care bea un însetat,
Cu strigătul unui cuvânt adevărat
Sărută-mă...
Și dacă vrei, eu am să-ți dau în schimb tăcerea unui vis
Și-o să privim cum poarta lumii s-a deschis,
Și-atunci eu o să-ți spun: ”E lumea ta!”
Și dacă vrei, îți împletesc cununi din adieri de vânt,
Și-ți fac corăbii dintr-o pânză de cuvânt,
Și-ți înfloresc și pașii pe pământ.
Sărută-mă!
Știi, uneori cu-n simplu gest se fac minuni,
Cu-n semn al tău tu poți opri, opri furtuni.
Atâta doar: sărută-mă,
Fii cerul meu, în ochii căruia privesc,
Fii omul minunat pe care îl iubesc,
Sărută-mă!
Și dacă vrei, eu am să-ți dau în schimb tăcerea unui vis
Și-o să privim cum poarta lumii s-a deschis,
Și-atunci eu o să-ți spun: ”E lumea ta!”
Și dacă vrei, îți împletesc cununi din adieri de vânt,
Și-ți fac corăbii dintr-o pânză de cuvânt,
Și-ți înfloresc și pașii pe pământ.