E un S.O.S., sunt rănită, sunt la pământ!
Îmi auzi suferința, e cineva?
Simt că mă pierd...
Am lăsat totul, dar nu sunt supărată.
Trebuia să mă duc, nu mai eram eu,
Am căzut atât de jos
Încât nimeni nu mă mai vede.
M-am cufundat în anonimat,
M-am luptat cu vidul și frigul, frigul.
Mi-ar plăcea să mă întorc, nu reușesc...
Mi-ar plăcea să mă întorc...
Eu nu sunt nimic, sunt un nimeni.
Toată durerea e împărăția mea,
O singură lacrimă mă ține închisă,
Văd doar lumina printre gratii
Și privesc cât de frumos este cerul.
Îmi auzi vocea care răsună (care răsună)?
E un S.O.S., sunt rănită, sunt la pământ!
Îmi auzi suferința, e cineva?
Simt că mă pierd...
Tăcerea omoară; chinul e lege...
Îl auzi? Oare îl vezi?
El te prinde și face din tine
Un obiect fără strălucire.
Atunci am strigat, m-am gândit la tine,
Am înecat cerul în valuri, valuri.
Toate regretele, toată povestea mea
O arăt!
Eu nu sunt nimic, sunt un nimeni.
Toată durerea e împărăția mea,
O singură lacrimă mă ține închisă,
Văd doar lumina printre gratii
Și privesc cât de frumos este cerul.
Îmi auzi vocea care răsună (care răsună)?
E un S.O.S., sunt rănită, sunt la pământ!
Îmi auzi suferința, e cineva?
Simt că mă pierd...
E un S.O.S., sunt rănită, sunt la pământ!
Îmi auzi suferința, e cineva?
Simt că mă pierd...