Seara, băltoace, orașul zgomotos.
Doi pe un drum pustiu.
Umbrele în geamuri, sunetele vântului.
Și pe suflet nici o neliniște.
Noi suntem singuri undeva deasupra pământului.
Și nu avem nevoie de nimeni.
Iubirea ne duce în înălțimi.
Cu ea până dimineața ne pierdem pe noi.
Pe străzile orașului, cât mai suntem tineri.
Cu ea până dimineața ne pierdem pe noi.
Pe străzile orașului, cât mai suntem tineri.
Ne dezlipim noi de pământ.
Încercând să găsim în imponderabilitate.
Ceea ce până acum nu am știut.
Mai sus de cer, mai departe de ochii altora.
Unde istoria e scrisă despre noi.
Noi suntem aici.
Ne înecăm unul în altul până peste cap.
Noi suntem singuri undeva deasupra pământului.
Și nu avem nevoie de nimeni.
Iubirea ne duce în înălțimi.
Cu ea până dimineața ne pierdem pe noi.
Pe străzile orașului, cât mai suntem tineri.
Cu ea până dimineața ne pierdem pe noi.
Pe străzile orașului, cât mai suntem tineri.