Rugăciunea unui dac [rap version]

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,

Nici sâmburul luminii de viață dătător,

Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,

Căci unul erau toate şi totul era una;

Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată

Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,

Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mă-ntreb în sine-mi:

Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii

Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,

El zeilor dă suflet şi lumii fericire,

El este-al omenimei izvor de mântuire:

Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,

El este moartea morții şi învierea vieții!

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,

Şi inima-mi împlut-au cu farmecele milei,

În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers

Şi-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers,

Şi tot pe lângă-acestea cerşesc îmc-un adaos:

Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,

Să binecuvinteze pe cel ce mă împilă,

S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă,

Puteri să puie-n brațul ce-ar sta să mă ucidă,

Ş-acela între oameni devină cel întâi

Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,

Până ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec,

Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,

C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,

Căci chinul şi durerea simțirea-mi a-mpietrit-o,

Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o

Când ura cea mai crudă mi s-ar părea amor...

Poate-oi uita durerea şi voi putea să mor.

Străin şi fără de lege de voi muri atunce

Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce,

Ş-aceluia, Pãrinte, să-i dai coroană scumpă

Ce-o să amute cânii, ca inima-mi s-o rumpă,

Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,

Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viață!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc,

Că tu mi-ai dat în lume norocul sã trăiesc.

Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,

Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,

Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă

Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!