Rugăciunea unui dac [French translation]

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,

Nici sâmburul luminii de viață dătător,

Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna,

Căci unul erau toate și totul era una;

Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată

Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,

Pe-atunci erai Tu sângur, încât mă-ntreb în sine-mi

Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El sângur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii

Și din noian de ape puteri au dat scânteii,

El zeilor dă suflet și lumii fericire,

El este-al omenimei isvor de mântuire

Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,

El este moartea morții și învierea vieții!

Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,

Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei,

În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers

Și-n glas purtat de cântec sâmții duiosu-i viers,

Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaos

Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,

Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,

S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,

Puteri să puie-n brațul ce-ar sta să mă ucidă,

Ș-acela dintre oameni devină cel întâi

Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,

Pân' ce-oi sâmți că ochiu-mi de lacrime e sec,

Că-n orice om din lume un dușman mi se naște,

C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște,

Că chinul și durerea sâmțirea-mi a-mpietrit-o,

Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -

Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...

Poate-oi uita durerea-mi și voi putea sa mor.

Străin și făr' de lege de voi muri - atunce

Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce,

Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,

Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă,

Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,

Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțămesc

Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.

Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,

Spre ură și blestemuri aș vre să te înduplec,

Să sâmt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă

Și-n stângerea eternă dispar fără de urmă!