Când veți citi aceste versuri
Voi fi pus deja capăt acestei vieți oribile
M-am săturat să sufăr, m-am săturat să fug
Sătul să tot zic că m-am săturat de viață
N-am putut niciodată să tai răul de la rădăcină, n-am avut noroc
Dragostea și defectele ei dor ca un glonț în picior
Scriu aceste cuvinte ca un laș, aș putea să vi le zic în față
Dar, prost cum sunt, nu mi-aș fi găsit niciodată cuvintele
Am încercat să mă ridic dar greutățile m-au făcut K.O.
Nu mă simt bine în pielea mea, mi-ar fi mai bine acolo, sus
Nu e vina voastră dacă mă spânzur, ci doar a mea
Vă iubesc din toată inima și dacă vă mint, să nu reușesc
Obosit, epuizat să trăiesc la capătul forțelor
Dacă judecătorul este un cuțit, justiția este un pasaj periculos
Nu știu ce să vă mai zic
Poate că vă iubesc, vă părăsesc, dar sunteți în inima mea.
În fiecare zi când mă trezesc îmi vine să plâng, în fiecare secundă îmi vine să mă rog
Oriunde mă întorc, frații și surorile mele mă ascultă
De când ai plecat, sufăr
Am note proaste, cred că am luat-o pe o cale greșită
Acasă toată lumea plânge încontinuu
Mama iți aranjează camera în fiecare zi, te așteptăm
Tata mi-a zis că așa e viața
Și dacă așa e într-adevăr, o să sfârșesc și eu ca tine
Vreau să știi că pentru mine lipsa ta e un chin
Că felul în care ne părăsești e egoist
Nu-mi găsesc cuvintele, am uitat notele
Fratele meu drag îmi iartă greșelile
O să trimit această scrisoare în Paradis, fără lacrimi
Ca un adevărat bărbat, sper că îngerii ți-o vor da
Aș fi vrut așa de mult să te văd pentru ultima dată
Umbra ta va fi mereu acolo, în spatele meu
De când ai plecat, stau in banca mea
Semnat, fratele tău căruia îi lipsești
Îmi place să citesc că mă aștepți
În acest moment sunt cu siguranță pe un nor alb
Aici e mai bine, sunt sigur, nu vreau s-o arzi aiurea
Fii atent, de aici te văd
Sunt vinovat de durerea și lacrimile voastre
Cât am fost eu de laș, atât să fii tu de curajos
Vreau să înțelegi că pe pământ viața mă zdrobește
Să-ti amintești că moartea mea este cea mai mare greșeala!