Majoritatea orelor care ne-au rămas
Au fost pline de iubire
În majoritatea zilelor care ne-au scăpat
Am fost cu ea si ea cu mine
În majoritatea melodiilor care înveleau camera
Eram ca o furtună
Și ce a rămas la finalul rupturii
De obicei rămânea liniște
în majoritatea izbucnirilor și a acceselor de furie
Îmi amintesc de o briză rece
Prin multe vânturi și furtuni
La sfarșitul zilei se întorcea
Majoritatea melodiilor încă îmi amintesc de chipul ei
Atingând, neatingând
Și o lacrimă de tăcere
Majoritatea lacrimilor reflectau camera
Ca și cum ar condamna-o să moară în pat
Sunt zile care ne-au rămas
Sunt multe și sunt ale ei
Și sunt ore, și toate sunt pline de mirosul ei
De obicei rămânea
Dacă nu plângea
Și dacă e așa sau altfel
Eu rămân al ei