A fost odată ca niciodată o fiică de rege
Cu sufletul zdrobit de întristare
Închisă zi și noapte
În vârful unui turn
Ea plângea fără încetare
Într-o zi, luându-și zborul,
O privighetoare curtenitoare
Veni să-i spună prințesei
'' Îți aduc speranța''
Și pentru a o revedea
Ea seara cânta
Refren:
Privighetoareo, privighetoarea iubirilor mele,
De îndată ce va suna miezul nopții,
Când luna va străluci,
Vin-o să-mi cânți la fereastră
Privighetoareo, privighetoarea iubirilor mele,
Când îmi vei cânta,
Mâhnirea mea va dispărea
Și poate iubirea mă va vizita.
Deseară, la fereastra mea
Întoarce-te,privighetoare curtenitoare
Privighetoarea se întoarse, se așeză
În mâna frumoasei prințese
Ea o mângâie, apoi o sărută
Și ea se transformă
Într-un Făt-Frumos
Care se îndrăgosti
De frumoasa sa iubită
Și de aceea de atunci
Fetele din ținut
Cântă în fiecare seară
Refren:
Privighetoareo, privighetoarea iubirilor mele,
De îndată ce va suna miezul nopții,
Când luna va străluci,
Vin-o să-mi cânți la fereastră
Privighetoareo, privighetoarea iubirilor mele,
Când îmi vei cânta,
Mâhnirea mea va dispărea
Și poate iubirea mă va vizita.
Deseară, la fereastra mea
Întoarce-te,privighetoare curtenitoare
Privighetoareo, privighetoareo!