Sunt singură aici, știi
Am o casă nouă și prieteni noi
Care sunt doar ale mele
Din când în când mai e și mama
Care mă întreabă cum mă mai simt
Nici că putea fi mai bine de atât
L-am uitat deja
Dar a trecut atât de puțin timp
Și e un pic devreme
Pentru ca cea pe care o cunoasteai să revină
Cea pe care ai vrea-o
Cea care eram înainte să-l cunosc pe el
Câteodată, noaptea încă îi mai simt mâinile
Pe care nu știu să le opresc, care îmi fac rău
Îi aud vocea care strigă la mine, undeva în spate
Îmi acopăr fața, dar pentru el e totuna
E atât de puternic încât eu nu pot
Nici măcar să respir, nici măcar să vorbesc
Și sunt pe jos, la pământ, ca un animal
Nu mai simt durerea, nu mai aud niciun zgomot
Doar slabe sughițuri și voci ce vin de la televizorul deschis
Tremur și acum când...
El nu mai trăiește cu mine
Am un job care îmi merge bine
Și totuși mâine cine știe
Nu e bine să-ți faci planuri
Dacă va fi să apară o iubire
Mă voi asigura că nu îi va semăna
Sunt persoane ca noi
Care au nevoie de un curaj inexistent
Atunci când focul infernului arde
Câteodată, noaptea încă îi mai simt mâinile
Și apoi rușinea mea de prin spitale
Unde am învățat chiar și să repet pe de rost
Acea scuză tâmpită pe care nu știu s-o explic
Cum că aș fi căzut singură pe scări
Eram surdă și oarbă, mult prea îndrăgostită
De acel nemernic care m-a consumat
Doamne, dar cum de am putut oare să iubesc atât
Acel trandafir pe care el mi l-a dăruit
Dar care într-o zi însă s-a frânt
Un trandafir pe care nu-l mai vreau