Romanța mea

Romanța mea de despărțire

Ți-o cânt acum cu lacrimile-amare ;

Mi-e inima cernită de mâhnire

Și eu plângând : "De ți-am greșit, îți cer iertare".

Îmi pare rău că plec de lângă tine

Și-n urma mea îți las poate tristeți...

Dacă-ntr-o zi te vei gândi la mine,

Atâta vreau : ce-a fost să nu regreți...

Romanța mea de despărțire

Ți-o vor cânta pe înserat Zefirii,

Și peste ea s-o-ngroape-n amintire,

Încet, încet "S-or scutura toți trandafirii".

~ ~ ~

Romanța mea vei auzi-o

Poate din nou, într-un amurg de toamnă ;

Romanța mea, romanța de adio,

Te va întreba : "Îți mai aduci aminte doamnă ?"

Îți mai amintești de prima noastră seară,

Când ne-am ales pe cer o mică stea ?

Pe undeva plângea parcă-o vioară

Când eu ți-am spus că "Ești iubirea mea..."

Romanța mea vei auzi-o,

Mă vei chema poate din amintire ;

Voi plânge iar, dar îți voi spune-adio...

E greu s-o fac din nou "Din cioburi de iubire".