Romanţa iahturilor lyrics

Iahturile albe,

Iahturile roşii,

Iahturile negre,

Iahturile celor înfrăţiţi cu marea,

Înfrăţiţi cu vântul

Şi cu resemnarea ―

Iahturile vieţii

Ancorară-n port

Dimineaţa-n clipa când cântau cocoşii.

Iahturile albe ancorară-n dreapta,

Iahturile roşii ancorară-n stânga,

Iahturile negre ancorară-n mijloc.

Iahturile albe aduceau cu ele

Cântece şi-ovaţii,

Marşuri triumfale,

Pilde de-ndrăzneală şi de vitejie,

Toată chintesenţa unei generaţii,

Tot ce cântă glonţul,

Tot ce scrie spada ―

Clipa ce-nfrăţeşte

Sângele cu ploaia,

Rana cu zăpada.

Iahturile roşii aduceau cu ele

Vaiete şi lacrimi,

Flamuri sfâşiate,

Scuturi găurite,

Săbii ruginite

Şi armuri pătate

De noroi şi sânge,

Şi figuri schiloade,

Mute

Şi-ncruntate ―

Mute ca sentinţa luptelor pierdute,

Triste ca fantoma gloriei defuncte.

Iahturile negre aduceau cu ele

Liniştea deplină,

Miros de tămâie,

De făclii de ceară

Şi de flori funebre,

Pe catarguri două flamuri lungi de doliu

Şi pe bord stigmatul stinsului orgoliu.

Dar după trei zile

Şi după trei nopţi,

După trei apusuri

Şi trei răsărituri

Iahturile negre morţii-şi debarcară;

Pe când cele albe

Şi cu cele roşii

Ancorele grele greu le ridicară

Şi din port plecară

Dimineaţa-n clipa când cântau cocoşii.

Încotro ?

Spre care ţărmuri depărtate ?

Încotro ?

Spre care zări însângerate ?...

Încotro ?

Spre care lupte-apropiate ?...

Unele spre dreapta,

Altele spre stânga,

Iahturile vieţii iarăşi au pornit...

Dar în largul mării

Iahturile albe

Şi cu cele roşii,

Iahturile celor înfrăţiţi cu marea,

Înfrăţiţi cu vântul

Şi cu resemnarea ―

Iahturile vieţii

Naufragiară

Dimineaţa-n clipa când cântau cocoşii !…