Deja s-a dus în ceruri
Acel scump îngeraș,
Să se roage pentru bunicii săi,
Pentru părinți și frățiori.
Când moare carnea,
Sufletul își caută locul
Înăutrul unui mac
Sau într-o vrăbiuță.
Pământul îl așteaptă
Cu inima deschisă,
De aceea îngerașul
Pare că este treaz.
Când moare carnea,
Sufletul își caută centrul
În strălucirea unui trandafir
Sau într-un peștișor nou născut.
În al său leagăn de pământ
Îi va cânta un clopot,
În timp ce ploaia îi va spăla
Chipul micuț dimineața.
Când moare carnea,
Sufletul își caută ținta
În misterul lumii
Care și-a deschis fereastra.
Fluturii se bucură
Să vadă frumosul îngeraș.
În jurul leagănului său
Se-nvârt lent.
Când moare carnea,
Sufletul urcă direct
Să salute luna
Și să meargă spre micuța stea.
Unde s-a dus grația lui
Și unde s-a dus a lui dulceață?
De ce corpul său pică
Ca o poamă coaptă?
Când moare carnea,
Sufletul caută în înălțimi
Explicația pentru viața sa,
Curmată atât de prematur,
Explicația pentru moartea sa.
Prizonier într-un mormânt,
Când moare carnea
Sufletul rămâne întunecat.