E Riţa fecioară cu ochii sprinţari,
Cu sâni ca de piatră,
Născută-n alaiul a zece cobzari,
Regină pe şatră, regină pe şatră.
Zglobie ca fulgul cutreieră văi
Şi negre poiene,
Şi ochii ei tineri îi joacă-n văpăi
Pe umede gene, pe umede gene.
Cosiţa ei creaţă pe umerii goi
Îi cade-n inele,
Surâsu-i aruncă pe-ntregul zăvoi
Sclipiri de mărgele, sclipiri de mărgele.
Când naşte sub corturi un cânt legănat
Şi-un zvon de sandale,
Cu patimă cruntă ciocanele bat
Pe vechi nicovale, pe vechi nicovale.
Râd galbenii-n plete, sar banii pe sân,
Loviţi de furtună,
Şi geme ca vie sub meştere mâini
Lăuta străbună, lăuta străbună.
Târziu stau nomazii la stele culcaţi,
Iar ea pe câmpie
Sărută văzduhul cu ochi dilataţi
De-o sfântă beţie, de-o sfântă beţie.