Durerea.
Presupun că e chestiune de sensaţie,
Dar cumva,
Ai metode de a o evita de tot.
În mintea mea,
Te-am împuşcat şi te-am înjunghiat în inimă,
Doar că nu înţelegeam că
Urmeză ricoşarea.
Pentru că nu-ţi poţi ascunde
Intenţiile,
Ele luminează în întuneric,
O dată ce ai apucat
Calea răzbunării,
Nu te mai poţi opri,
Şi cu cât mai mult încerc să te rănesc,
Cu atât mai mult mă doare pe mine.
Ciudat.
Pare că e o mutaţie de caracter,
Deşi am toate mijloacele
Să vă dau jos, nemernicilor,
Nu mă pot obliga
Să distrug la comandă.
Cumva iertarea
Face răul să iasă în pierdere.
Nu, nu-ţi poţi ascunde
Intenţiile,
Ele luminează în întuneric.
O dată ce am devenit ceea ce urâm,
Nu te mai poţi opri,
Şi cu cât mai mult încerc să te rănesc,
Cu atât mai mult ricoşează.
Cu atât mai mult ricoşează.
Cu cu cât mai mult ricoşeză.