În sunetul unei bătăi de inimă
în ritmul maşinilor groaznic de ruginite
Ne întoarcem de pe o parte pe alta dar nu dormim
Fiecare respiraţie ne face hoţi
Ca nişte cauze fără rebeli
Doar vorbărie dar fără promisiunea a nimic altceva
Ne târâm în genunchi pentru tine
Sub un cer care nu mai e albastru
Transpirăm toată ziua pentru tine
Dar semănăm seminţe ca să supravieţuim
Fiindcă uneori visele pur şi simplu nu se îndeplinesc
Aşteptăm să culegem ceea ce ni se datorează
În ritmul unei bombe cu ceas ticăind
Şi sunetul sirenelor umplând străzile
Urmăriţi ca nişte câini fugim de
Strânsoarea ta până ce răsare soarele
Ne târâm în genunchi pentru tine
Sub un cer care nu mai e albastru
Transpirăm toată ziua pentru tine
Dar semănăm seminţe ca să supravieţuim
Fiindcă uneori visele pur şi simplu nu se îndeplinesc
Uită-te la ce ţi-au făcut
Ace albe înfipte în roşu
Motorul rage şi apoi cedează
Dar nu moare niciodată
Pentru că nu trăim
Doar supravieţuim
Cu resturile pe care le arunci
Nu mă voi târî în genunchi pentru tine
Nu voi crede minciunile care ascund adevărul
Nu voi mai transpira o picătură pentru tine
Pentru că suntem rugina de pe maşinăriile tale
Suntem insectele din urechile tale
Ne târâm
Ne târâm
Ne târâm... peste tine
Semănăm seminţe ca să supravieţuim
Zilele noastre sunt valoroase şi atât de puţine
Culegem ceea ce ni se datorează
Sub acest cer care nu mai e albastru
Aducem amurgul care trebuia să vină de mult
Ne târâm
Ne târâm
Ne târâm... peste tine