[Strofa 1]:
Așază-te lângă mine, сăruntețe,
Este cea care ți-a acoperit capul cu argint, iubitule. Apoi vine liniștea.
Nu aș putea să joc așa cum a jucat Ranevskaya.
[Pre-refren]:
Îmi vei scrie scrisori?
Îmi vei scrie scrisori!
Lasă-mă să termin de fumat și de băut din ce ți-a rămas ție.
Rezistența nu are niciun sens!
Refren:
De ce i-am dat drumul mâinii tale? De ce? Spune-mi!
Acolo unde se termină spectacolul începe viața reală.
Mă voi preface o statuie de ghips ca să nu mai simt nimic.
Oamenilor, vă cer doar un lucru: îngropați-mă în spatelei plintei.
Lasă-mă să termin de fumat și de băut ca să nu mai simt nimic.
Mamă, îți cer doar un lucru: îngroapă-mă în spatelei plintei.
[Strofa 2]:
Nu face nimic, mă voi descurca eu însămi,
Voi face aceasta în locul tău, în locul tuturor, cu toții, dar singură.
Luna plutește dincolo de fereastră - este prietena mea adevărată,
O slujitoare a singurătății.
[Pre-refren]:
Îmi vei scrie scrisori?
Îmi vei scrie scrisori!
Lasă-mă să termin de fumat și de băut din ce ți-a rămas ție.
Rezistența nu are niciun sens!
Refren:
De ce i-am dat drumul mâinii tale? De ce? Spune-mi!
Acolo unde se termină spectacolul începe viața reală.
Mă voi preface o statuie de ghips ca să nu mai simt nimic.
Oamenilor, vă cer doar un lucru: îngropați-mă în spatelei plintei.
Lasă-mă să termin de fumat și de băut ca să nu mai simt nimic.
Mamă, îți cer doar un lucru: îngroapă-mă în spatelei plintei.
[Strofa 3]:
Ceasul s-a oprit, nu mai bate miezul nopții,
Nu mai am prieteni care să mă mintă.
O tragicomedie - publicul ne cere un bis.
Cortina cade încet pe podea.
Nu am jucat, ci am trăit piesa aceasta
Așa cum am putut. De ce?
Refren:
De ce i-am dat drumul mâinii tale? De ce? Spune-mi!
Acolo unde se termină spectacolul începe viața reală!
Mă voi preface o statuie de ghips ca să nu mai simt nimic.
Oamenilor, vă cer doar un lucru: îngropați-mă în spatelei plintei.
Lasă-mă să termin de fumat și de băut ca să nu mai simt nimic.
Mamă, îți cer doar un lucru: îngroapă-mă în spatelei plintei.